10 lucruri pe care nu le ştiai despre stima de sine

 

Fie mare sau mică, stima de sine, sentimentele noastre despre noi înșine sunt complexe și în continuă schimbare.

Stima de sine este un  "accesoriu psihologic" foarte râvnit, care a dus la o industrie de miliarde de euro. Sunt atât de multe programe, articole, cărţi şi produse care promit sau chiar asigură creşterea stimei de sine, încât s-ar putea trage concluzia că înțelegem destul de bine ce înseamnă această trăsătură.

Din păcate, acest lucru nu este chiar adevărat - psihologii încă se ceartă cu privire la ceea ce este, de fapt, stima de sine.

Dar, după decenii de certuri asupra definiției în sine, precum și asupra dimensiunile acesteia și funcțiile ei, există câteva lucruri asupra cărora psihologii tind să fie de acord:

1. Există diferite tipuri de stimă de sine. Oamenii de ştiinţă sunt în general de acord că sentimentele noastre de auto-valoare sunt atât la nivel global (ce crezi despre tine în general) și specifice (ce crezi despre tine în roluri și domenii ale vieții tale, specifice, cum ar fi stima de sine ca părinte, ca profesionist, ca bucătar, etc). Cu toate că noi toți avem un număr de domenii specifice în care ne autoevaluăm, nu toate dintre ele sunt la fel de importante, deoarece ...
2. Impactul stimei de sine în domenii specifice asupra stimei de sine la nivel global variază. Cu cât  mai semnificativ și mai important este domeniul specific pentru care se manifestă stima de sine pentru tine, cu atât mai mult are impact asupra sentimentelor tale generale de auto-valoare. De exemplu, o rundă proastă de golf nu va face pagube mari în cazul în care golful nu este important pentru tine, dar va scădea mult stima de sine, dacă sunteți un jucător de golf profesionist. Iata de ce:
3. Stima de sine fluctueaza de la zi la zi și de la oră la oră. Ne-am putea trezi într-o zi cu un sentiment minunat despre noi înșine și total nesiguri în ziua următoare. Avem tendința să ne gândim la stima de sine ca fiind fie crescută, fie scăzută, dar este mult mai mult decât atât, ea crescând sau scăzând pe baza feedback-ului intern si a feedback-ului extern pe care îl obținem din mediul nostru. În timp ce unii oameni au o stima de sine mai mare decât alţii .
4. O stima de sine foarte ridicată nu înseamnă neapărat că e bine. În mod ideal, stima de sine ar trebui să fie ridicată, dar nu prea mare. Narcisiştii tind să aibă sentimente înalte de auto-valoare, dar stima lor de sine este, de asemenea, fragilă și instabilă. Chiar și mici "insulte" pot face un narcisist să se simtă teribil de "rănit". De aceea, oamenii cu o stimă de sine ridicată şi stabilă tind sa fie mult mai sănătoşi psihologic decât persoanele cu un grad foarte ridicat, dar fragil de stimă de sine. Dacă cineva crede că este incredibil de atractiv, ar putea fi narcisism din partea lor sau ar putea fi o reflectare fidelă realităţii, dar nu spune prea multe despre stima lor de sine, deoarece...  
5. Stima de sine nu are legătură cu atractivitatea fizică. Studiile au descoperit că persoanele cu stimă de sine scăzută au fost considerate a fi la fel de atractive ca şi persoanele cu o stimă de sine ridicată. Ceea ce face diferenţa este modul în care ne prezentăm. Imaginați-vă doi oameni la fel de atractivi: cel care se simte mai bine cu el însuşi, se îmbracă mai atractiv și este mai încrezător, va lăsa probabil o impresie mult mai bună decât persoana care se îmbracă mai puțin atractiv și care este nesigură și neîncrezătoare. Dacă totuși considerați că oamenii atractivi ar trebui să se simtă mai bine cu ei înșiși, deoarece obțin mai multă atenție și mai multe complimente, luaţi în considerare faptul că .
6. Persoanele cu stima de sine scăzută sunt rezistente la un feedback pozitiv. Din păcate, o stimă de sine scăzută ne face rezistenţi la complimente și feedback-uri pozitive, care ar putea îmbunătăţi sentimentele noastre de auto-valoare. Atunci când stima de sine este scăzută ne simțim nevrednici de laudă și de fapt, stresaţi de așteptările sporite pe care credem că lauda le va aduce. Mulți oameni încearcă să își îmbunătățească stima de sine prin ei înşişi oferindu-şi complimente sub forma unor afirmatii pozitive, cum ar fi: "Sunt atractiv și demn de iubire," sau "Voi avea în curând un mare succes." Din păcate, ...
7. Afirmaţiile pozitive fac oamenii cu o stimă de sine scăzută să se simtă mai rău. Din păcate, chiar oamenii cu stimă de sine scăzută, care au nevoie de cele mai multe afirmaţii pozitive, tind să se simtă mai rău cu ei înșiși atunci când şi le spun. Iată de ce: Atunci când o declarație este prea diferită de sistemul nostru de credințe avem tendința să o respingem. Atunci când cineva se simte în mod fundamental slab și lipsit de putere, spunându-şi cât de puternic și plin de energie este, îi va aminti de fapt cât de mult simte de fapt contrariul. În mod ironic, singurii oameni care tind sa beneficieze de afirmaţii pozitive sunt cei care au deja o stimă de sine ridicată. Afirmaţiile pozitive nu sunt singurul produs popular de creştere de stimă de sine de pe piață, există multe altele, iar majoritatea au acest lucru în comun:
8. Cele mai multe programe pentru a stimula stima de sine nu funcționează. Studiile arată că stima de sine la majoritatea oamenilor nu se schimba deloc după utilizarea produselor sau urmarea unor programe și ateliere de lucru care vizează stimularea acesteia. Şi, cu toate acestea, de ce este stima de sine o industrie atât de prospera? Se pare că, după ce am trecut printr-un program de creştere a stimei de sine, avem tendința de a denatura amintirile noastre despre modul în care ne simţeam înainte, și ne amintim stima de sine ca fiind mai mică decât era. Atunci noi credem că stima de sine s-a îmbunătățit atunci când, de fapt, ea nu s-a schimbat. Este păcat că atât de multe dintre aceste programe și produse nu funcționează, deoarece ...
9. O stimă de sine ridicată funcţionează ca un sistem imunitar emoțional. Atunci când stima de sine este mare, suntem mai puțin afectaţi de stres și de anxietate, experimentăm respingerile şi eșecurile ca fiind mai puțin nocive, şi ne revenim după ele mult mai repede. În acest fel, stima noastră de sine funcţionează ca un sistem imunitar emoțional care ne apără împotriva rănilor emoționale și psihologice. Evident că ar trebui să facem tot ce putem pentru a proteja și stimula stima de sine, și totuși ...
10. Cea mai mare parte a prejudiciului asupra stimei noastre de sine este auto-provocat. Din păcate, de multe ori răspundem la respingeri și eșecuri devenind auto-critici, enumerând toate greșelile și deficienţele noastre, punându-ne nişte etichete, și, practic, lovindu-ne pe noi înșine când suntem deja jos. Apoi vom folosi justificări ridicole pentru a justifica deteriorarea stimei de sine atunci când aceasta doare deja "O merit", "Asta mă va face umil," "Este o modalitate de a menține așteptările mele la un nivel scăzut, sau" Este adevărat; Mă urăsc! "Dacă există un "program" pe care l-am putea începe, care ar face minuni pentru stima de sine, este abolirea autocriticii inutile și autoînvinovăţirea! 

Un psihoterapeut specializat te poate ajuta în acest demers!

Tel. contact: 

0727.277.433 (vodafone);

0742.829.404 (orange)

0774.074.492 (digimobil)

e-mail: psihoterapiegetabond@gmail.com

Modalităţi de a-ţi reveni după o despărţire

Despărțirile romantice sunt printre cele mai comune evenimente traumatice din viața noastră, dar într-o oarecare măsură subapreciate. Şi pentru că sunt atât de universale, cei mai mulți oameni discută deschis unul cu altul despre acestea și empatizează unul cu altul. Pe de altă parte, tocmai din cauza frecvenței lor, oamenii pot minimiza cât de dureroasă și de distrugătoare poate fi o despărțire pentru cineva.

Relațiile romantice scot la iveală emoții intense care depășesc de multe ori logica sau nu pot fi explicate. De multe ori, ele sunt legate de sentimente profunde cu privire la propria noastră valoare care sunt legate de copilărie, de relațiile noastre parentale și de relațiile de la egal la egal, și încă de multe altele. Atunci când se termină o relație, chiar și în condiții relativ bune, există încă o apreciere emoțională care are loc, a ceva care am fi sperat să continue, și care s-a bazat pe adorare reciprocă. După o despărțire, există încă un sentiment de respingere a ceva fundamental, ceva care spune că nu mai putem fi împreună ca înainte, și aceasta este o lovitură grea pentru ego-ul cuiva. Atunci când o despărțire este neașteptată sau bruscă, respingerea poate fi chiar mai intensă sau mai traumatică, atacul asupra stimei de sine, asupra planurilor  și speranțelor poate fi devastator.
Auto-îngrijirea este crucială după o despărțire. Metafora rănilor fizice care trebuie să se vindece după o despărțire este destul de potrivită, având în vedere că durerea psihică este severă, cu diferite stadii de vindecare după aceea. (Acestea sunt asemănătoare cu celebrele etape Kubler-Ross de doliu: negare, negociere, furie, depresie, acceptare.) Vestea bună este că cei mai mulți oameni, de obicei, se vindecă în mod corespunzător, cu toate că au nevoie de timp și de efort mental. Fiecare jelește în felul lui și ar trebui să facă ceea ce se simte că este cel mai bine pentru el.
Următoarele sugestii ar putea fi de ajutor:

1. Ia-ţi ceva timp liber și dă-ţi frâu liber sentimentelor.

Este, probabil, mai bine să nu-ţi suprimi sau să-ţi frânezi emoțiile, mai ales imediat după o despărțire. Cu toate acestea, emoțiile pot fi atât de intense încât acestea să nu fie adecvate pentru afișare publică, astfel încât ia o pauză, du-te undeva privat. . .şi scoate-le afară. Țipă, zbiară, exprimă-te. Este normal.

2. Ascultă muzică tristă.

Pe termen scurt, s-ar putea să-ţi stârnească amintiri dureroase, dar normalizează, de asemenea, durerea pe care o simți, astfel încât să știi că nu ești singur.

3. Vorbește cu oamenii suportivi.

Familia și prietenii te pot ajuta, dar la fel de bine asigurați-vă că le recunoașteți limitele. Puteți decide că ajutorul unui specialist terapeut poate fi mai adecvat sau mai de ajutor, și poate oferi o perspectivă neutră și de lungă durată. Un terapeut poate, de asemenea, evidenția anumite modele mai profunde de comportament sau de gândire care intervin atunci când se rupe o relație, astfel încât relațiile viitoare să fie mai sănătoase și mai fericite.

4. Citește cărți despre despărțiri.

Ceva din cuvintele tăcute de pe pagina care descrie prin ceea ce treci tu, poate fi calmant într-un mod în care puțin altceva poate fi. De asemenea, ea ajută la repornirea centrilor logicii din creier pe care starea  ta emoțională i-a închis sau inundat. Chiar și simple cărți de auto-ajutorare (self-help), cum ar fi "Se numește despărțire (ruptură) Pentru că e ruptă" de Greg Behrendt, pot ajuta mintea ta.

5. Dormi, mănâncă, și fă exerciții fizice.

Pe cât de tentant este să arunci programul obișnuit pe fereastră, tocmai acum este momentul în care este foarte important să-l respecți. Să-ți păstrezi programul obișnuit de somn și alimentație (și cheltuieli) cât mai mult posibil, și să-ți eliberezi furia și energia în sala de gimnastică. Poate fi greu de făcut la început, dar, încercând toate acestea, ele vor accelera procesul de vindecare.

6. Ai grijă de tine!

Acum este un moment bun pentru a face ritualuri de auto-îngrijire, pe care, în alte momente, le-ai considerat inutile. Cumpără-ţi haine, accesorii sau machiaj. Fă-ţi o nouă tunsoare. Ronțăie niște ciocolată - orice care să stimuleze sentimentul  că tu ești cineva demn de compasiune și mândrie.

7. Cunoaște oameni noi.

Începerea unei noi relații este riscantă, dar este în regulă atunci când te simți pregătit pentru o nouă relație; în medie este nevoie de trei până la șase luni de zile pentru a putea ieși din nou la o întâlnire. Și, de fapt, acest lucru este, probabil, cel mai rapid mod de a restabili sentimentul unei persoane de a fi un partener viabil. Cheia este de a lua-o încet și constant.

8. Stabilește limite ferme.

Una dintre cele mai proaste rezultate ale despărțirii este o relație ambiguă, o situație incertă, cu împăcări și despărțiri, ceea ce duce aproape întotdeauna la agravarea suferinței. Aceasta nu înseamnă că nu ar trebui discutate anumite lucruri mai delicate sau probleme nerezolvate importante și întrebări sau că reconcilierile nu se întâmplă niciodată. Dar, cât mai mult posibil, odată ce s-a întâmplat o despărțire, ar trebui să limitezi contactul cu acea persoană. Se aseamănă cu dependența de substanțe: Există o perioadă de așteptare dificilă, dar aceasta este singura modalitate de a merge mai departe și de a te vindeca.

Niciuna dintre acestea nu sunt reguli rapide ci doar sugestii pentru a te scutura de praf după o cădere dură și pentru a te îndrepta în direcția corectă. Dacă, la un moment dat, te simți atât de copleșit încât apelezi în mod excesiv la alcool sau la droguri și/sau  nu poți funcționa în viața de zi cu zi și cazi în depresie și/sau anxietate, nu ezita să cauți ajutor profesionist.
Despărțirile sunt evenimente aproape universale, dar încă cataclismice în experiența noastră de viață, și merită o atenție deosebită. Vestea bună e că, în cele mai multe cazuri, după o ploaie devastatoare, norii se împrăștie. În cele din urmă, despărțirile pot duce la o creștere pozitivă și la maturitate, la o mai profundă cunoaștere de sine, și zile mai bune.

Aşa că nu ezita să mă contactezi dacă treci printr-o despărțire şi simți că ai nevoie de ajutor!

Tel. contact: 

0727.277.433 (vodafone);

0742.829.404 (orange)

0774.074.492 (digimobil)

e-mail: psihoterapiegetabond@gmail.com

Cum să trăieşti alături de o persoană obsedată de control?

  ... și câteva explicații posibile pentru atitudinea ei.

Este greu să trăiești cu oamenii care controlează - cu sfaturile lor constante, rutine rigide, și programări; ca și cum ar conduce de pe bancheta din spate și cererile lor în sensul că mașina de spălat vase trebuie să fie încărcată într-un anumit fel, iar uneltele din garaj puse din nou pe cârlige corespunzătoare. Ei sunt obsedați și programează fiecare minut la masa de Crăciun cu săptămâni în avans, și devin iritabili sau furioși atunci când planurile lor sunt perturbate sau ceilalți nu reușesc să urmeze tot ceea ce au planificat ei.

Iată câteva perspective asupra mintea unei persoane obsedate de control:

Nu e vorba de control, este vorba despre anxietate.

Deși există unele persoane care controlează deoarece ele dețin puterea sau se simt îndreptățite și se așteaptă ca lumea să meargă pe calea lor, pentru cei mai mulți oameni care controlează este vorba de anxietate. Controlul este o soluție proastă, dar nu reprezintă problema. Deseori, astfel de oameni au crescut într-un mediu haotic, sau cu părinți anxioși sau chiar abuzivi. Pe măsură ce copiii cresc, luând exemplul părinților lor, devin hipervigilenţi pentru a face față situațiilor-mereu în alertă, anticipând întotdeauna probleme.

Controlul și planificarea de dinainte, știind ce se va întâmpla, știind ce fac alții, stăpânii rutinelor și regulilor reduce anxietatea lor și face mediul lor mai sigur emoțional. Când totul este planificat, lucrurile rele nu se pot întâmpla chiar atât de ușor.

Cei care controlează nu se văd, de obicei, pe ei înșiși ca fiind așa.

Cel mai adesea ei se gândesc la ei ca având "bun simț", ca"fiind responsabili" sau pur și simplu "planifică de dinainte", "stabilesc prioritățile", "sunt de ajutor" (în special atunci când dau sfaturi) sau "fac ceea ce se așteaptă." Frustrarea lor vine atunci când ceea ce este atât de evident și/sau important pentru ei nu este atât de evident și/sau important pentru cei din jurul lor.

Sunt autocritici.

Critica pe care o fac la adresa cuiva este, de multe ori, critica pe care ei înșiși şi-o fac la adresa lor. Nevoia lor de a rămâne în control asupra lucrurilor nu exclud posibilitatea de a o da în bară, iar pentru asta ei se auto-blamează

Ei au probleme cu schimbarea.

Mulți dintre oamenii care controlează știu luni, ceea ce o să facă sâmbătă. Dacă le spui sâmbătă dimineața că fratele tău o să vină la cină, ei se pot răsti la tine de ce fratele "întotdeauna" trebuie să vină la cină, dar este într-adevăr mai mult despre faptul că planurile lor bine puse la punct au fost date peste cap și de încercarea sentimentului de frustrare.

În condiții de stres, toate acestea devine din ce în mai rău.

Stresul crește anxietatea pentru majoritatea oamenilor; pentru cei care vor să deţină controlul, cu cât mai mult stres cu atât controlul devine mai rigid, implicând o mai mare frustrare și o  gestionare mai mare a controlului.

Ce se poate face în cazul în care locuiți cu o persoană care dorește să dețină controlul?

Să-ți dai seama că e vorba de anxietatea lor. Să-ți spui ție însuți (destul de des) că anxietatea este adevărata problemă şi acest lucru te poate ajuta să te simți mai puțin victimizat, mai puțin ca fiind tratat sau certat ca un copil de 10 ani .

Vorbiți despre anxietate. Mai degrabă decât să fii tentat să-l critici cât de ridicol este sau cât de mult vrea să controleze prin comportamentul lui, puteți să-l întrebați de ce este îngrijorat. Trebuie să eviţi să-i zici că "tu de fapt controlezi , nu eşti responsabil",  pentru ca să nu se ajungă la o dispută referitor la realitatea cui este bună. Controlul este în legătură cu ei. Este soluția lor la anxietate, iar tu îl ajuţi să facă faţă acestei probleme

Avertizează-i înainte în privinţa schimbărilor. 

Dacă te gândeşti să-l inviţi pe fratele tău sâmbătă, spune-i lucrul acesta, să zicem, miercuri sau joi. Doar spune-i şi sugerează-i partenerului tău să se gândească la această posibilitate Aceasta îi oferă timp celeilalte persoane să-şi adapteze planurile sale de week-end și starea emoțională şi să se gândească la ea în voie. La fel, dacă întârzii, oferă-i cât de mult timp în avans posibil pentru a-l ajuta să se adapteze noii situaţii.

Decide cu privire la propriile limite. 

În cazul în care partenerul tău vrea să sterilizeze întreaga bucătărie, după ce ați pregătit cina sau să împacheteze lenjeria de corp într-un anumit mod alcătuit din patru pași, decide cu privire la ceea ce eşti dispus să faci ca să te simţi confortabil. Este vorba despre a decide dacă să fii receptiv la anxietatea lui sau ei, în loc să crezi că eşti tratat ca un copil, unul care trăiește cu un părinte nerezonabil. Stabileşte-ţi limitele tale în mod clar și relaxat.

Poartă conversații deschise despre ceea ce te deranjează. 

Este prea mult control din partea lui/ei, prea multe sfaturi care nu sunt cerute sau o rutină prea rigidă pentru serile de sâmbătă? Încercați să aveţi o conversație rezonabilă între adulți cu privire la aceste probleme, nu atunci când deja ești frustrat sau el sau ea este iritat, ci atunci când nu sunteţi. Din nou, evită drama, în schimb întrebați-l care sunt grijile lui/ei, și vedeţi dacă puteți ajunge la un plan agreabil pentru amândoi.

Luați în considerare consilierea de cuplu.

În cazul în care nu poți avea aceste conversații pentru adulți sănătoși la minte - dacă ești prea speriat pentru deschide discuţia sau în cazul în care conversația nu aduce nimic bun - ia în considerare consilierea de cuplu, chiar și pentru câteva ședințe, pentru a putea explora aceste probleme într-un mediu care oferă siguranță.

Toate acestea, evident sunt mai ușor de spus decât de făcut, dar ca o mulțime de alte probleme de relație este vorba de a vedea problema reală, de a alege să reacționezi într-un mod diferit, și fiind adulți, fără speranța că celălalt se va schimba în mod magic, şi pentru că vă pasă de cealaltă persoană, și pentru că tu faci tot ceea ce poți face.

Tel. contact: 0727277433
e-mail: psihoterapiegetabond@gmail.com