DE CE MERGEM LA PSIHOLOG?

Așa cum este aplicată de specialiști, psihoterapia se deosebește de demersurile empirice deoarece presupune o aplicare sistematică și conștientă a unor mijloace psihologice de influențare a comportamentului uman.

Mulți dintre noi am trăit măcar o dată în viață o situație dramatică pe care am depășit-o ajutați de sfatul unei rude sau al unui prieten, sau am făcut o schimbare radicală de viață după o anumită experiență care ne-a făcut să vedem altfel lucrurile.

Psihoterapia se bazează pe supoziția conform căreia, chiar în cazul unei patologii de tip somatic, modul în care individul va percepe și evalua starea sa, precum și strategiile adaptative pe care le folosește, joacă un anumit rol în evoluția tulburării și aceste strategii vor trebui modificate în cazul în care dorim ca afecținea să evolueze favorabil.

La baza oricărei psihoterapii se află convingerea conform căreia persoanele cu probleme psihologice au capacitatea de a se modifica învățând noi strategii de a percepe și evalua realitatea și de a se comporta. Majoritatea psihoterapeuților sunt de părere că scopul psihoterapiei este să transforme această convingere în realitate.

Deci obiectivul oricărei psihoterapii constă în a înțelege comportamentul clientului și a modifica acest comportament astfel încât dificultățile existențiale ale acestuia să fie înlăturate sau măcar diminuate. Pentru acesta, psihoterapeutul încearcă să realizeze o evaluare a personallității clientului, căutând să pună în evidență problemele principale și particularitățile psihice ale acestuia. Demersul psihoterapeutic va avea apoi ca sarcină să elibereze clientul de anxietate, depresie sau alte trăiri afective care împiedică adaptarea optimă  a acestuia la mediu, trăiri care îi perturbă comportamentul și au efecte negative asupra celor din jur, lezând cele mai importane acțiuni ale vieții individului: activitatea profesională, relațiile interpersonale, viața sexuală, imaginea de sine, autoaprecierea, etc.

Psihoterapia este definită ca o acțiune psihologică sistematică, planificată și intențională, având la bază un sistem teoretic conceptual bine pus la punct și exercitată de către un psihoterapeut calificat (psiholog) asupra clientului. Ea utilizează metode și acțiuni specifice și nu se poate confunda cu simpla acțiune caldă și simpatică pe care o exercită la nivel empiric o rudă, un preot sau un prieten foarte apropiat.
Psihoterapia poate fi privită și ca o relație interpersonală dintre pacient și psihoterapeut, relația menită să investigheze și să înțeleagă natura problemelor psihice ale clientului în scopul de a corecta aceste probleme și a elibera pe client de suferință.
Suferința psihică se poate manifesta sub forma unor atitudini, sentimente, stări, comportamente sau simptome care creează tulburări clientului și de care acesta dorește să se elibereze. Obiectivul major al psihoterapiei constă în a produce modificări în sfera personalității clientului, modificări care îl vor ajuta să realizeze o adaptare mai eficientă, mai puțin dezagreabilă și mai stabilă la mediu. Deși psihoterapia vizează în primul rând simptomele, dificultățile, tulburările și dezadaptările clientului, ea nu trebuie redusă doar la procesul psihologic de vindecare, ci trebuie să vizeze, pe cât posibil, o restructurare de profunzime a personalității, precum și o mai eficientă reglare și autoreglare a stărilor psihice ale acestuia, să fie preventivă și autoformativă, să urmărească evoluția omului, actualizarea disponibilităților sale latente și a potențialului său maximal, atît pe plan fizic cât și spiritual.
Psihoterapia se aplică la o gamă largă de tulburări psihice, începând cu crizele existențiale, tulburările din sfera personalității, nevrozele, afecțiunile psihosomatice, bolile organice cronice și terminând cu susținerea psihoterapeutică a unor pacienți psihotici aflați în faza de remisie, unde vine în completarea tratamentului psihiatric.

RIȘTI?....

"Râzând,
Rişti să pari nebun.
Plângând,
... Rişti să pari sentimental.
Întinzând o mână cuiva,
Rişti să te implici.
Arătându-ţi sentimentele,
Rişti să te arăţi pe tine însuţi.
Vorbind în faţa mulţimii despre ideile şi visurile tale,
Rişti să pierzi…
Iubind,
Rişti să nu fii iubit la rândul tău.
Trăind,
Rişti sa mori…
Sperând,
Rişti să disperi,
Încercând măcar,
Rişti să dai greş…
Dar dacă nu rişti nimic,
Nu faci nimic,
Nu ai nimic,
Nu eşti nimic…"

Rudyard Kipling: Rişti…

DRUMUL SPRE LIBERTATE: Câte uşi nu deschidem de teama de a nu risca?

Într-o ţară aflată în război, era un rege care înspăimânta pe prizonierii săi, nu-i omora. Îi ducea într-o sală în care era un grup de arcaşi de o parte şi o uşă imensă din fier de cealaltă parte, deasupra căreia se vedeau sculptate figuri ...acoperite de sânge. În această sală, îi punea să formeze un cerc şi le spunea: puteţi alege între a muri săgetaţi de arcaşii mei sau a trece prin această uşă. În spatele acestei uşi EU VĂ VOI AŞTEPTA.Toţi alegeau să fie omorâţi de arcaşi.
După terminarea războiului, un soldat care servise în slujba regelui mult timp, se adresă regelui:
- Sire, pot să vă întreb ceva?
- Spune, soldatule.
- Sire, ce se află în spatele uşii?
Regele îi răspunse:
-Mergi şi vezi tu însuţi!!!
Soldatul deschise înspăimântat uşa şi, pe măsură ce o făcea, intrau raze de soare şi lumina invadă sala. Şi, în cele din urmă, surprins, descoperi.că uşa se deschidea în faţa unui drum care conducea spre LIBERTATE !!!
Soldatul, vrăjit, îşi privi regele, care îi spuse:
- Eu le dădeam ocazia să ALEAGĂ dar, din teamă, preferau să moară decât să rişte să deschidă această uşă!!!
Câte uşi nu deschidem de teama de a nu risca?
De câte ori nu ne pierdem libertatea şi murim înlăuntrul nostru, doar pentru că ne este teamă să deschidem uşa visurilor noastre?

Ce este psihoterapia ericksoniana?

Motto: „Exista lucruri pe care le stiti, dar nu stiti ca le stiti. Cand veti sti ceea ce nu stiti, atunci va veti schimba.” ( Milton Erickson)

Terapia ericksoniana va propune prin tehnicile sale, o abordare dintr-o perspectiva paradoxala a problematicii vietii cotidiene care provoaca, mediat prin terapeut, la o cautare din partea dvs. a resurselor interioare necesare schimbarii expectate. Fiecare dintre terapiile existente in prezent au ceva specific care le diferentiaza unele de altele, surpriza vine din partea dvs. care, de cele mai multe ori, in unicitatea dvs., aduceti o diversitate aparte care solicita terapeutului flexibilitate, originalitate, adaptare la harta personala a fiecaruia dintre noi, surprinzator aceleasi lucruri sunt cerute de procesul de schimbare si de la dvs. Ceea ce subliniaza terapia Ericksoniana este ideea ca fiecare dintre noi suntem inzestrati cu resursele necesare rezolvarii oricaror probleme, satisfacerii oricaror nevoi interioare.

Erickson a dat o noua valenta acceptiunii de inconstient in relatie cu hipnoza. Inconstientul este locul unde puteti gasi, prin contextul creat de psihoterapeut ( transa hipnotica), raspunsul la problemele dvs., resursele utile in gasirea de noi alternative, noi solutii; raspunsuri, resurse a caror accesare in viata de zi cu zi este limitata de experientele constiente de viata.

In cadrul hipnozei ericksoniene, terapeutul mediaza o punte de legatura cu inconstientul, intr-o maniera directa si fara a-l interpreta, permitandu-i sa se exprime si mai ales sa actioneze. Schimbarea terapeutica apare astfel ca un proces de depasire a limitelor constiente, un acces la ceea ce dvs. nu stiati ca stiti deja.

Cui se adreseaza acest tip de terapie? Doar adultilor? Poate fi utila in terapia de cuplu? In terapia familiei? In tulburari de dinamica sexuala? Poate fi folosita si in cazul copiilor? Tulburari de comportament? Raspunsul este unul simplu: DA

Terapia Ericksoniana, incluzand si hipnoterapia, propune o multitudine de tehnici de lucru, o diversitate a limbajului terapeutic care confera  comunicarii adaptabilitate, flexibilitate, eficienta; nelasand loc interpretarilor eronate si venind in intampinarea nevoilor dvs.